Tripourile - distractii clandestine

Doua articole:
Tripourile - distractii clandestine si
Hotul cu ciorapi de lana :)



De curând, ziarele au înregistrat tragica sinucidere a fiului unui cunoscut bogătaş din Capitală. Deşi moştenitorul unei mari averi, a unor moşii, imobile şi hoteluri din Capitală, tânărul B. - căruia viitorul îi surâdea în toate - într'o noapte tristă de Februarie şi-a pus capăt zilelor. într'o gară de provincie, trăgându-şi un foc de revolver în inimă.
Lumina roşie şi verde a semafoarelor, arunca palide reflexe asupra cadavrului însângerat. De ce s'a sinucis tânărul B. ? Când norocul îi surâdea şi era cunoscut ca un adevărat „jouisor" al vieţii ?
Misterul acestei sinucideri fărl sens, s'a lămurit abia când au fost interogaţi prietenii dispărutului.
Tânărul B. era o victimă a tripourilor clandestine! După ce epuizase toate distracţiile oferite de această Capitală a păcatelor, căzuse în patima jocului de cărţi. In fiecare noapte, putea fi văzut în localurile unde, în mod clandestin, dar în văzul tuturor, se joacă toate combinaţiile ruletei şi bacaralei.
Juca pe sume mari de bani şi, natural, pierdea. In scurt timp veniturile sale, destul de serioase au fost înghiţite de masivele pierderi dela masa de joc a cluburilor clandestine. Şi atunci a început să se împrumute. Plătea cele mai fantastice dobânzi, pe termenele cele mai scurte, numai să vadă cât mai repede banii.
Deodată s'a pomenit că e dator, pe poliţe şi gajuri enorma sumă de 2 milioane lei. Bani pierduţi în tripouri. Şi atunci, dându-şi seama că nu va putea plăti, văzând abisul îngrozitor ce se cască la picioarele sale, într'o clipă de luciditate, a preferat moartea, dezonoarei.
Ţânărul B. nu e singura victimă a tripourilor clandestine. Dacă s'ar face a statistică a cauzelor miilor de sinucideri anuale, s'ar observa că imediat după „decepţiile sentimentale" numărul cel mai mare de victime îl procură jucătorii de cărţi, ruinaţi în cluburile clandestine.
Fiindcă, deşi printr'o lege specială tripourile au fost desfiinţate, ele dăinuiesc în văzul tuturor făcând în fiecare an zeci de victime.
Dela „clubul", pe care adesea îl însoţeşte o casă de rendez-vous, instalat în somptuoasa locuinţă a unei doamne cu nume răsunător, dar cu moralitatea dubioasă şi veniturile misterioase, trecând prin „odăiţele secrete" ale marilor cafenele, unde se joacă „rummy" şi „bridge" inofensiv şi până la tavernele unde pe sub mese se încaeră barbutarii, peste tot metodele sunt aceleaş.
Raziile au fost într'adevăr numeroase şi au dat bune rezultate. Dar dacă sunt închise într'un local, materialele de joc confiscate şi patronul dat in judecată, imediat ce „lucrurile se liniştesc" se deschide un nou club-tripou-barbutărie in alt loc.
Astfel, unul din cei mai celebri patroni de taverne, unde joacă pungaşii „mitimic" şi „barbut", Niţă Ioniţă, a fost expropriat din vechiul lui local din Calea Plevnei, „sabourile" au fost confiscate şi mica lui ruletă deasemeni.
Numai la două săptămâni după descinderea parchetului şi închiderea localului, Niţă Ioniţă a deschis ca un negustor pacinic, un alt local, în aparenţă inofensiv, tocmai la celălalt capăt al Bucureştilor, în Pantelimon. Şi avertizaţi, prin acel misterios „telegraf al declasaţilor" de care vorbea undeva Jack London, toţi barbutierii şi mitimacii au venit din prima seară la „sfeştanie" Şi jocul a continuat ca şi cum nimic nu se Întâmplase...
Există în Capitală numeroase tipuri de indivizi, cari trecând într'o seară prin cluburile elegante, ca să vadă cum arată un tripou clandestin, au fost atât de bine prinşi de „viciul vei de" încât au venit regulat seară la seară, au pierdut, au decăzut şi astăzi pot fi văzuţi „chibiţi" în tripourile de a treia mână. unde aşteaptă spre dimineaţă să tapeze un jucător cu noroc, de 20 sau 100 de lei, pe cari îi va juca imediat la masa verde, convins fiind că aceasta e ,,miza" cu care va sparge ghinionul.
Trăind veşnic în speranţa că vor da „lovitura cea mare", clienţii tripourilor clandestine îşi consumă averea şi sănătatea, ajungând până la ultimele trepte ale decăderii morale şi fizice.
Numai la un tripou clandestin dintr'o stradă discretă, instalat în casa unei principese cu nume fanariot se pierdea în fiecare seară între 300.000 şi 500.000 lei. Oameni din toată lumea se pot întâlni aci. Dela marele bancher sau industriaş, până la omul fără meserie, care trăeşte... din „tuyauri".
In acest, „club" elegant, unde cei, pe cari îi favorizează norocul la „baccara" minţind proverbul au imediat „noroc" şi la dragoste, lăsându-şi beneficiile în mâinile maniqurate ale „relaţiilor" pe cari le prezintă tot stăpâna casei, celebrul Vasilescu-Cantalup dădea în fiecare seară „lovituri". Câştiga sau pierdea, câte 3-400.000 lei fără să clipească, trecând apoi imediat să se reculeagă de emoţiile jocului în braţele parfumate ale „mascotelor".
Iar în spelunca lui Tase Simonidis, din str. Laptelui, unde pentru cinci lei, câştigaţi la cărţi în chip „necinstit" se scot „şişurile" şi pumnalele, un autentic prinţ moldovean îşi joacă... naturii dela pantaloni.
Acestea sunt numai câteva din banalele tragedii ale „viciului verde"...