Infernul din Podul Colentinei a disparut!

Infernul din Podul Colentinei a dispărut!


MOARTEA IN CASA DE FETE

In dimineaţa ceţoasă de iarnă, pe străzile întorto-chiate al cartierului „cu fete" la capătul căruia veghează simbolic o cruce de piatră, iertătoate a tuturor păcatelor, a-pare o viaţă insolită pentru ora aceasta matinală. Femei cu o-brajii buhăiţi de nesomn, cu şaluri şi paltoane puse peste că-măsuţe scurte, ies din casele scunde, privesc mirate strada pe care nu au mai văzut-o sub aspectul ei dela 9 dimineaţa şi se îndreaptă spre casa unde a murit o fată.
In cartierul caselor cu obloanele lăsate, moartea este un musafir neaşteptat. Deobiceiu „fetele" ştiu să moară decent, răpuse de tuberculoză sau de sifilis, în podul dela Colentina, sau retrase în satul lor natal, departe de strada care le-a măcinat tinereţea, departe de veselia factice a nopţilor cu amor tarifat.
- A murit "Marioara-mică"!, îşi şoptesc fetele una alteia şi ochii lor goi privesc cu mirare un cer plumburiu şi ermetic, dela care aşteaptă parcă un răspuns ce nu va veni niciodată.
Ţaţa Tinca, patroana casei, în care a murit pe neaşteptate „Marioara-mică", îşi mişcă agitată valurile de grăsime printre consore şi a uitat o ţigare răsucită şi neaprinsă între degete.
- Era cea mai bună "lucrătoare", spune ea cu regret. Făcea 20-30 pe seară şi de Paşti şi de Crăciun nu mai cunoştea odihnă. Ce ţi-e viaţa omului!... Ca oul! L-ai scăpat din mână şi s'a duuus!... Aseară a "lucrat" aici ca totdeauna. Spunea: "Tanti, nu mi-e bine". Eu, de unde să ştiu că o paşte moartea? Ii zic: "Nu te fandosi fă şi vede-ţi de treabă!". M'a privit, soro, de m'a secat la inimă... Dimineaţa am găsit-o rece... Toată noaptea scuipase sânge. Şi abia s'a întors dela Colentina...
„Marioara-mică" doarme frumos în cosciugul nou de brad, cu braţele străvezii încrucişate pe piept. Pentru prima oară, de atâţia ani doarme singură şi faţa ei senină şi slăbită de boală păstrează un zâmbet de mare mulţumire. Fetele, plângând i-au încreţit frumos părul cu fierul şi i-au fardat obrajii reci. Ca sa-i împlinească o veche dorinţă au îmbrăcat-o cu o rochie albastră de mătase lucioasă şi i-au pus pe cap un voal de mireasă cu floare de lămâiţă.
Toate fetele plâng şi chihotesc.
Cea care a plecat, a scăpat din infernul de-aici pentru totdeauna. Şi în moarta suavă, ele îşi văd toate destinul implacabil, care le duce invariabil spre aceiaş staţie terminus: sifilisul si tuberculoza.

UN SAVANT DESPRE PROBLEMA PROSTITUTIEI

Problema aceasta atât de inumană a prostituţiei nu a putut fi rezolvată în nicio ţară. Chiar acolo unde s'a introdus o abolire severă, clandestinismul face ravagii, mai cumplite decât a-colo unde există o prostituţie su pravegheată. Şi această supraveghere este din cele mai iluzorii."
Iată te spune în această privinţă ilustrul savant Forel care s'a ocupat de această problemă:
"Nu se poate avea o încredere absolută în vizita medicală a prostituatelor şi publicul masculin capătă din pricina acestei aşa zise supravegheri, o falsă siguranţă care nu-l mai opreşte dela contactul cu prostituatele. Scopul acestor vizite medicale este să scoată din circulaţie şi să trimită la spital femeile bolnave. Dar cine nu cunoaşte realitatea şi cât de nesigur este acest tratament! După un timp oarecare orice femeie din casele de toleranţă poartă în ea microbii celor mai cumplite maladii şi are tot interesul să scurteze la minimum trecerea ei prin spital, unde tratamentul este foarte lung.
"Un medic olandez conştiincios, van Issjelstein a vrut să elimine toate femeile bolnave din casele de toleranţă. încetul cu încetul iot personalul acestor case a fost mutat la spital, de unde s'a născut o adevărata revolta şi bietul medic şi-a văzut şi viaţa ameninţată. A trebuit astfel sa renunţe la proectul său.
"In practica obişnuită a spitalului, se tratează ulcerele vizibile şi apoi prostituatele se pot întoarce la cuibul lor. Dealtfel vizita se face în viteză, deoarece dacă s'ar face acest examen la fiecare opt zile, în mod sever, fiecare femeie fiind cercetată cu amănunţime, nu ar mai exista nici prostituate şi nici medici.
„Să mai notăm şi un alt pericol, pe care îl prezintă casele de tolerantă: acela al progresiunii aritmetice a contagiunii. O femeie din aceste case e silită să primească în fiecare zi 20-30 de rclienţi". In primul rând, chiar dacă a fost recent vizitată, contagiunea se poate face imediat şi transmite următorilor şi a-poi, trebue să ne gândim că o singură femeie poate contamina, pe zi, 20-30 de bărbaţi, ceiace formează 600 de bolnavi pe lună şi 7200 pe an!
„Aceste cifre trebue să ne dea de gândit atunci când studiem problema prostituţiei".

PODUL DELA COLENTINA

In toate ţările din lume, a-ceastă problemă e asemănătoare Pentru „fetele" din Bucureşti, există un singur coşmar : Podul dela Colentina. E locul rezervat prostituatelor bolnave, în pavilionul bolilor venerice dela spitalul Colentina. Dacă astăzi clădirea e nouă şi mijloacele de tratament cu totul altele decât în trecut, totuşi groaza a rămas de pe vremea când „Podul dela Colentina" era un adevărat infern al desgustului şi al promiscuităţii.
De teama de a nu fi evacuate la Colentina. prostituatele îşi ascund pe cât posibil boala, nu se prezintă la vizita şi numai când sunt luate cu forţa, pot fi îndepărtate din traficul lor, care e un adevărat pericol public.
Spaima cea mare a rămas, deşi - repetăm - metodele şi localul sunt cu totul altele.
Atunci când o „fată" e ridicată şi transportată la Colentina, în cartierul lor e urmată cu bocete sfâşietoare, cu plânsete ca şi cum ar pleca pentru drumul cel din urmă.
In povestirile lor, cele cari au trecut pe-acolo, arată novice-lor grozăviile pe cari le-au indurat şi legenda se perpetuiază. Realitatea este însă cu totul alta.
Până acum câţiva ani, podul pavilionului de boli venerice dela spitalul Colentina, fusese rezervat prostituatelor bolnave. Intrările erau bine păzite de sergenţi şi infirmierele erau alese din cele mai voinice şi mai cu autoritate.
Deoarece totdeauna era mare aglomeraţie, podul era supraîncărcat de paturi şi în fiecare pat se aflau de multe ori câte două femei. Domnea o atmosferă îngrozitoare. Totdeauna era un fum gros şi acru provenit dela ţigările de contrabandă ce le fumau. Cu toată stricteţea pazei, femeile izbuteau să-şi procure ţigări şi atunci când nu a-veau îşi tăiau din păr, îl răsuceau în bucăţi de jurnale şi fumau. Dela un pat la altul sburau invectivele şi cuvintele obscene. Adeseori câte două femei porneau cearta, dela cine ştie ce întâmplare, şi se pornea o păruială generală, pe care cu mare greutate izbuteau să o potolească infirmierele.
Din pricina izolării în care se aflau, apariţia medicilor era salutată cu cele mai neruşinate propuneri, cu cele mai abjecte cuvinte. Domnea în acest pod o atmosferă de adevărat infern.
Dacă o novice era adusă aici, în scurt timp era iniţiată in cele mai abjecte practici ale'meseriei lor. Şi mi-a fost dat să văd în "Podul dela Colentina" fete de 15-16 ani, cari adăposteau în privirile lor albastre, tot abisul decăderilor omeneşti.
"Podul dela Colentina" ca şi închisorile, era cea mai perfectă şcoală a prostituţiei.
A rămas celebru doctorul Dolojan, care ani de zile s'a ocupat de această sucursală a infernului. Ajunsese să fie stimat de toate clientele sale şi o nefericită studentă care ajunsese aici în urma unor triste avataruri, compusese şi un cântec, care suna cam aşa:
Sus la Colentina,
Unde zac de un an,
învăţ medicina
Cu doctor Dolojan, etc.

Adesea pentru a izbuti să potolească verva bolnavelor, infirmierele erau silite să intervie cu pumnul lor masiv. Numai doctorul Dolojan le potolea prin simpla sa apariţie. Printr'o ciudată „psihoză colectivă", în faţa doctorului Dolojan toate deveneau pudice, feciorelnice şi timide.
Altfel, cea mai cumplită mizerie fizică şi morală, domnea în „Podul dela Colentina".
Astăzi lucrurile sunt mult schimbate.
La "Pavilionul de boli venerice" de sub conducerea d-lui doctor Neagu, prostituatele au desigur saloanele lor rezervate, însă se află în condiţiunile cele mai bune de confort, tratament şi supraveghere.
In numărul viitor vom arăta, în continuarea anchetei noastre asupra problemei prostituţiei, noile amenajări ale "Podului dela Colentina".