29 noiembrie 2010

Primii italieni in Romania

Poza de mai jos am facut-o la o expozitie fotografica despre primii italieni in Romania, cei care au infintat comunitatea italienilor din R.
Fotografia originala este facuta pe la 1890-1900...
Si ei ne spun noua tigani, cica. LOL
---------------
The picture below I took it in a photo exhibition about the first Italians in Romania, who founded the Italian community in Romania.
The original photo was taken somewhere between 1890-1900 ...
And now, they say about us that we're gipsies... LOL!

17 noiembrie 2010

Ce politicieni am avut atunci si ce a avem acum

(fragment din Revista "Ramuri", editata la Craiova. Numarul cu pricina este din 1938)



AŞA CUM I-AM CUNOSCUT
NICOLAE TITULESCU


.....
Cu prilejul unei conferinţe interparlamentare la Londra am avut prilejul să obţin multe ecouri asupra modului cum era privit şi preţuit acolo ministrul României. Mă ' grăbesc să adaog că d. Titulescu nu se afla' atunci in Anglia. La o serată la dona Astor un deputat englez povestea:
- Sir Austen Chamberlain consultă adesea pe sir Titulescu în chestiuni privind politica noastră engleză...
In saloanele politice dela Paris, când se ivia câte-o complicaţie" internaţională, mai serioasă se spunea:
- Şi Titulescu care nu este ' aici! Dece n'o fi venind?
Inutil a mai vorbi de ceeace era la Geneva, când Geneva însemna, ceace din păcate nu mai pare acum... Redutabilul adversar al contelui Appony din procesul optanţilor avea în însuşi bătrânul conte şi formidabilul orator un admirator plin de curtenie...
D . Dumitru Negulescu, judecător la tribunalul internaţional din Haga se afla odată la Geneva pe coridoarele Ligei Naţiunilor, când delegatul unei republici sud-americane cunoscut al său îl apucă de braţ:
- Titulescu? Unde e Titulescu?
- Trebue să fie pe aici...
- Mon cher ami, este urgent... Avem o controversă într'o sectiune ' şi nu o putem scoate la capăt cu nici un chip. Am fost trimis să-l caut şi să-l aduc ca arbitru... Vino să-l găsim...
"M'am dus, povesteşte d. Negulescu, l-am luat pe Titulescu cu toată rezistenţa lui, căci era ocupat aiurea. şi ne-am dus în acea secţie.
I s'au formulat chestia în litigiu şi părerile în contrazicere. A ascultat, a zâmbit, şi i-a lămurit pe cei în cauză in zece minute.
- Miraculos, adaogă d. Negulescu, îmi spuneau după aceea interesaţii. Cunoştea problema mai bine decât noi.

Dar iată altceva, caruia evenimentele din Abysinia îi dau un parfum anecdotic, Abysinia ceruse, înscrierea în Societatea Naţiunilor...
Anglia nici nu vroia să auză, invocând întie altele, ca Italienii acuma, sălbăticia acelei ţări. In schimb Italia era partizana hotărîtă, a admiterei Abysiniei. Şi delegatul italian, al cărui nume îmi scapă, a insistat pe lângă d. Titulescu, ca să susţie dânsul propunerea...
Şi Abysinia a intrat în Liga Naţiunilor.

Invitat de către Primo de Rivera, dictatorul după a cărui răsturnare a fost răsturnată şi monarhia spaniolă, Consiliul Ligei Naţiunilor şi-a ţinut o adunare din Iunie la Madrid.
La ordinea zilei, între altele, şi o chestie pe care Aristide Briand, care făcea atunci ploaia şi soarele la Geneva, nu o putea trece din cauza opoziţiei d-lui Titulescu...
- Nu este decât o singură scăpare, spunea în glumă Briand... Să ţinem o şedinţă dis de dimineată când, desigur, n'are să fie Titulescu...

Eram la Madrid atunci şi am asistat la o scenă puţin banală.
La o reprezentaţie de gală la operă, dată în onoarea Consiliului Ligei, d. Titulescu sosind mai târziu decât ceilalţi invitaţi, când şi-a făcut apariţia în loja sa, Primo de Rivera şi suita lui, exemplu imitat şi de mulţi alţi, s'au ridicat în picioare spre a saluta pe delegatul României!

Demonstraţii care i se făceau în Anglia ministrului nostru la Londra, figură foarte populară, şi de către marele public.
Colegul şi prietenul Streitman a asistat la o scenă tipică. Aflându-se la Londra, fusese invitat de Titulescu să petreacă cu' dânsul week-end-ul pe coasta mărei, la Bornemuth... '
Au tras la un hotel unde ministrul României era bine cunoscut. Când au intrat în sala comună a restaurantului, toţi clienţii care se aflau instalaţi la mese, recunoscând pe Titulescu s'au ridicat in picioare şi nu şi-au reluat locurile până ce nu s'a instalat şi "Sir Titulesco...".





SURSA FOTO1


Politicienii de azi:







15 noiembrie 2010

Revista "Ramuri", aparuta la 5 Decembrie 1905

Mergeam ieri cu Alina pe o strada pe langa Manastirea Casin, uitandu-ma la case... am gasit langa un cos de gunoi un pachet legat cu publicatii vechi.
L-am luat, l-am desfacut si am incercat sa citesc...
Textele care mi se par interesante am sa le scanez si am sa le pun pe blog.
Revista se numeste "Ramuri", e din Craiova, a aparut la 5 Decembrie 1905, eu am cateva numere din 1936 - 1938.
Azi am sa postez un articol din 1938:

+ REGINA MARIA
În momentul când închidem paginile revistei - dangate prelungi de clopote cad jalnic peste 'ntinsul tarii: Regina Maria nu mai este!
Înalt crin spiritual al monarhiei noastre - albă frumusete voevodala de stravechi basm românesc - reazim de granit al loialului Ferdinand în cumpene grele înger mângaietor si balsam matern al ranitilor, suferinzilor si îndoelnicilor refugiului din Moldova întâie si mare Regina a întregirii nationale si a tuturor românilor - astazi sufletul imperial al Reginei Maria, se rândueste între candelele nemuritoare ale eternitatii!
Cu mâna hotarîtoare de barbat aprig si cu minte ascutit - vazatoare a adâncilor sensuri ale soartei si realitatii, - Regina Maria a cetit limpede viitorul tarii sale si a pravalit o temelie de neclintit în asezamântul nou al României-Mari.
La coroana de Regina si la apoteoza de ctitor domnesc al României-Mari - destinul generos a adaos aureola magica de autentica scriitoare. Caci Regina Maria a fost o puternica poeta a prozei contemporane si o calda evocatoare a frumusetilor românesti.
Artista cu suflet de Regina - si Regina cu suflet de artist, imaginea împarateasca a Reginei Maria se va sculpta în amintirea vesnica a românilor, - strecurându-se alba si întaritor printre paturile de schingiuiti ai unitatii nationale, urmata de vioara dumnezeiasca a marelui George Enescu...
...Si'n dangâte prelungi de clopote tânguitoare, în violetul imens ce cade din hotare în hotare, tara întreaga îsi pleaca fruntea în tarâna, tara întreaga îsi închina durerea si tot rosul de foc al florilor arzatorului Iulie românesc, - relicvelor sfinte ale Reginei Maria !...

RAMURI.