Chiar daca ce scrie mai jos nu este despre "Bucurestii de altadata", cred ca locul textului este pe acest blog - a fost scris de un roman, in 1938.
"Impresii din Germania lui Hitler" are 5 parti - revistele nu erau consecutive asa ca nu am "recuperat" decat 3 parti.
Azi, partea III (nu am gasit partea II)
BERLIN
Dintre capitalele europene, aceea care a avut în ultimele decenii cea mai surprinzătoare desvoltare, este Berlinul. Dela un milion de locuitori în 1880 a ajuns astăzi la patru milioane opt sute, iar, cu faubourgurile mai depărtate, GrossBerlinul are acum populaţia Londrei. Este o desvoltare uriaşă, la care a contribuit spiritul centralist născut odată cu noul imperiu Wilhelmin şi culminînd în rolul precumpănitor, pe care capitala Reicbului îl joacă în Germania de astăzi.
Impresia aceasta de imensitate şi de colosal, căreia i se adaugă o linişte, organizată discret de către administraţia disciplinată a Germaniei, este ceeace îti stăpâneşte sensibilitatea şi imaginaţia în primele ore de contact cu Berlinul. Fără îndoială că această metropolă nu este un oraş cu farmec imediat. Nu te cucereşte cu acel fluid insesisabil, cu care te cuprinde Parisul, din clipa chiar în care ai păşit pe largile lui bulevarde. Dimpotrivă, Berlinul este la prima vedere străin şi rece, obositor prin ordinea lui, distant prin acea disciplină prusacă, care face ca totul să se mişte oareşcum într'un ritm de paradă. Nu vezi lume leneşă şi obosită rătăcind pe străzi. La Berlin timpul într'adevăr are pret. Ai impresia că pietonii de pe străzi au toti un tel hotărât înnaintea ochilor şi că strada şi oraşul nu există pentru ei. Lipseşte acel "lasă-mă să te las" al bucureşteanului, acea "Gemutlichkeit" vieneză şi acea gratie unică, care se desprinde din mişcarea străzilor parisiene.
Este totuşi riscat să vorbeşti despre Berlin ca despre un oraş unitar. Berlinul este de fapt o aglomeraţie de mai multe oraşe. S'au strâns mereu în decursul ultimului veac, fragmente de oraş mare şi de orăşele mici, care toate au fost înghiţite de noua metropolă în formaţie, imens lac urban în care s'au contopit şi s'au unificat atâtea alte lucruri urbane mai mici. Deaceea, ceace este unic şi minunat în Berlin, este
această trecere grăbită de la un oraş la altul.
* *
Intre Friederich Strasse, Unter den Linden şi Wilhelm Strasse se găseşte situat Berlinul-matcă, adevărata city, reşedinţă regală şi imperială, oraş universitar şi cultural prin vechea-i Universitate, biblioteca şi imensele muzee depe malurile Spreiei, iar prin înlănţuirea de ministere şi autorităţi Berlin e oraşul-capitală de tară. Aci nu s'a schimbat aproape nimic în ultimele patru decenii- Doar a plecat împăratul din palatul său, devenit astăzi muzeu popular. Până la venirea lui Adolf Hitler la cârmă, dispăruse şi garda militară de la Brandenburger Tor. Hitler a readus garda la locul ei traditional. Dacă Unter den Linden nu mai are astăzi atracţia pe care i-o dădea odinioară prezenta suveranului.
Bulevardul acesta adăposteşte acum, peste drum de Opera mare, mormântul soldatului necunoscut. Flacăra eternă pentru necunoscutul căzut în războiu, arde astăzi în însăşi inima Berlinului, amintind că dacă a dispărut dinastia, a rămas totuşi amintirea luptătorului anonim. Şi dacă odinioară garda palatului trecea în pas de paradă, urmată de o droaie de copii spre palatul imperial, astăzi, la orele 11 jum. din zi, un pluton de soldaţi cu steag şi muzică militară, urmaţi de aceiaşi copii amatori de uniforme, dar şi de un grup de bătrâni invalizi în pas de paradă, se duce să facă de strajă la mormântul unde arde flacăra veşnică. In apropierea acestui mormânt, călătorul atent va descoperi un tun de 210 mm. Tunul poartă următoarea inscriptie: "Pe acest loc a fost un tun răpit de la inamic de trupele germane în 1870. El a fost restituit Franţei în conformitate cu tratatul de la Versailles". Tunul german pare astfel să fie numai locţiitorul tunului francez, pe care berlinezii îl aşteaptă poate ca un trofeu al viitorului răsboiu.
Neschimbată şi cu gratia ei de totdeauna, se ridică vechea Universitate berlineză, care adăposteşte facultatea de filosofie şi litere. Şi aici nici o modernizare, nici o rupere cu tradiţia. Cred că mobilierul facultăţii este încă cel de pe vremea când Eminescu era student. Iar Biblioteca Statului din imediata apropiere a Universităţii se înaltă ca un simbol al culturii tradiţionale germane, care se păstrează întreagă şi în plină continuitate dincolo de imperiul transformat în muzeu şi dincolo de miliţarismul german, rămas astăzi o speranţă- Au crescut totuiş ceva nou în acest Berlin tradiţional. Au crescut colecţiile muzeelor. Pergamonul în care germanii au ştiut din resturi autentice să reconsfitue istoria vechei Asii, este poate una din cele mai strălucite fapte culturale din ultimele decenii ale Europei. Numai în cartierul ministerelor schimbarea e mai vădită. In fosta locuinţă a lui Hindenburg, locueşte Fuhrerul, când este în Berlin. Aici trupele de gardă personală ale Fuhrerului-Cancelar, în caracteristicile uniforme negre, fac de pază la intrări dominând parcă, prin aspect şi ţinută trupele regulate cenuşii ale Reichswehrului.
Neschimbate au rămas în această parte a Berlinului, restaurantele şi cafenelele. Cofetăria Kranzler nu mai are voga de odinioară, precum nu o are nici vecina ei de peste drum, Cafe Victoria. Berlinul elegant şi chic s-a mutat încă de pe timpul republicei de la Weimar în Vest. Lumea gonită s'a refugiat în restaurantele şi cofetăriile de pe Kurfurstendamm, iar cea internaţională şi oareşcum suspectă pentru ortodocşii Berlinului, s'a urcat pe terasa de la Hotel Eden, lângă grădina zoologică.
Restaurantele vechi şi distinse ale Berlinului de altă dată, sunt curiozităţi pentru călătorii străini, sau oaze de retragere tradiţională pentru foştii ofiţeri prusaci. Astfel, restaurantul "Luther und Wegener", unde veneau odinioară cei mai mari actori şi cântăreţi germani (pretutindeni pe pereţi fotografiile cu autografele lor, amintesc epoca de glorie a localului) este astăzi un liniştit restaurant burghez, unde vin germanii tradiţionalişti, ca să viseze la Alt-Berlin.
Cu totul deosebită a fost soarta unui alt mic restaurant de elită "Zum Schwarzen Ferkel" (La purcelul negru). Acest local, în care se întâlneau pe vremuri, poetul Richard Demmei şi dramaturgul Strindberg, a adăpostit ani de zile pe Adolf Hitler şi pe Statul său major.
Intr'o cameră lăturalnică a acestui restaurant, Hitler desbătea la fiecare amiază problemele politice la ordinea zilei. Si astăzi încă, el mai vine din când în când la masa epocală, spre mândria excesivă a restaurantului, care se socoate prin destinul său culinar, cu adevărat întemeetorul celui de al treilea Reich.
Pretutindeni în străzile lăturalnice, s'au situat birourile noilor instituţii national-socialiste. Astfel, că vechiul Berlin a fost cu desăvârşire cucerit de noua Germanie national-socialistă. Pe aici, circulă fără sgomot de claxoane, uriaşe automobile conduse de soldaţi în uniforme negre şi cafenii, provocând salutul roman al pietonilor, cari zăresc în trecătorii din vehicul, pe unul din conducătorii zilei.
*
* *
Dacă pleci din Berlin-Friederich Strasse cu trenul spre Berlin-Alexander-Platz, ajungi deodată în alt oraş. In Berlin Est, eşti în metropola lucrătorilor. Acum câţiva ani era aci cetatea comunismului. Pentru un burghez mai bine îmbrăcat, o preumblare în acest cartier era o tentativă primejdioasă. Un străin rătăcit dincolo de Alexander-Platz, risca în timpul nopţii să nu se mai întoarcă la hotel. Acolo, lupta de clasă îşi culege zilnic victimile de pe trotuare. Astăzi, cartierul acesta este tot atât de potolit şi civilizat ca toate celelalte. E adevărat că în primele luni ale guvernării sale, Hitler a procedat drastic: comuniştii au fost pur şi simplu desfiinţaţi. Pedeapsa cu moartea, a fost mai frequentă decât cea cu închisoarea, uniformele cafenii şi negre au făcut în această privinţă minuni, redînd Germaniei singurul ei mare prestigiu politic: acela al ordinei interne. Totuşi, cartierul acesta are aspectul unui oraş trist şi mediocru- Romanul lui Doeblin îti revine deodată în minte, când cutreeri străzile cenuşiif cu lume mizeră şi pestriţă, ale acestui cartier, în caire lumea foeşte pe străzi, numai când vine şi când pleacă de la munca zilei.
Cu totul altul este aspectul Berlinului din Vest. Cartierul vilelor de lângă Tiergarten, acela al cinematografelor şi al localurilor de noapte din apropierea grădinei zoologice, şi Kurfurstendammul, mic Paris pretenţios în eleganta lui voită te duc deodată într'un locaş al luxului şi al plăcerilor. Fără îndoială că până şi cel mai rafinat călător, se simte bine în această regiune a Berlinului. De la imensele săli de cinematograf şi până la varietatea nesfârşită a restaurantelor şi cafenelelor, spleenul europeanului găseşte destul spaţiu pentru vagabondaj. Kurfuhrstendammul, cu magazinele lui de automobile şi casele de modă, cu cafenelele şi terasele lui somptuoase, cu acel furnicar internaţional de lume elegantă şi dubioasă, reprezintă fără îndoială centrul de atracţie pentru străini. Mi se spunea, că inainte de revoluţia national-socialistă luxul şi depravarea atinsese aci culmi nebănuite. Prostituţia şi homosexualitatea puseseră stăpânire pe acest bulevard de 6 km. lungime, unde îşi dădea în fiecare seară întâlnire decadenta Germaniei-republicane. Un german cu care mă plimbam într'o seară pe Kurfurstendamm îmi spunea: "E adevărat că acum câţiva ani, cartierul acesta putea rivaliza în lux şi desfrâu cu orice alt cartier asemănător din lume. Nu ne pare însă rău că am pus şi aci putină ordine. Femeea germană nu a avut niciodată aptitudini pentru prostituţie. Numai mizeria şi decadenta societăţii noastre de după răsboiu, au putut-o declasa. Iar în ce priveşie homosexualitatea, flagel într'adevăr ruşinos pentru noi, i s'a pus frâu prin legiuirile lui Hitler. Acum câţiva ani nu te acostau pe acest bulevard numai femei tarifate, ci te opreau şi bărbaţi costumaţi în femei, care cu voce de bariton îti ofereau bucuriile unei nopţi învertite. Acum toate aceste obiceiuri desgustătoare au fost stârpite. Prostituţia a fost ridicată de pe străzi şi retrimisă în bordeluri; iar homosexualitatea este confruntată zilnic cu judecătorul de instrucţie şi sancţionată cu cel puţin un an închisoare".
Astăzi Kurfurstendammul e fireşte mai potolit şi mai cuviincios. Prin aceasta e şi mai german. Fiindcă tendinţa Germaniei de a imita cu orice pret Franţa şi Parisul nu a dus la rezultate fericite. Eleganta şi gustul parizian nu se pot câştiga prin muncă metodică şi imitaţie servilă. Pentru aceasta, e necesară o evoluţie lentă a gustului şi a întelegerii a tot ce este frumuseţe exterioară. In această privinţă progresele sunt în Germania vădite. Femeile ori se îmbracă fără nici o pretenţie de elegantă, ori sunt într'adevăr elegante. Viata în aer liber şi sportul au pus stăpânire deplină pe poporul german. Tot tineretul circulă zilnic în costum de sport, cu capul gol şi haine uşoare, nedând nici o importantă elegantei şi luxului exterior. Prin această lipsă de pretenţie şi de interes pentru modă, germanul nu cade în greşeala popoarelor balcanice unde şi servitoarele se îmbracă la modă dar cu material ordinar, îşi vopsesc ochii şi îşi fac sprincenele. In Germania femeia nu se fardează, sau dacă se fardează, ai deaface cu o fiinţă suspectă pe care trecătorii o privesc pe furiş şi cu compătimire. Deaceea şi frumuseţea femenină germană, ca şi cea Anglo-Saxonă este în rarele ei exemplare, de o admirabilă autenticitate. Nimic artificial şi eterogen, spre a ascunde ceeace a dat natura şi ceeace a luat timpul.Femeile devin în Germania bunici, ca în poveştile noastre de odinioară, fiindcă ele nu-şi oxigenează părul, ca să-şi ascundă vârsta. Se va zice fireşte că aceste constatări sunt datorite unor aspecte exterioare şi că cu cât un popor este mai civilizat, cu atât este mai ipocrit şi ştie să st. ascundă. A-ti ascunde defectele însă poate fi şi un semn de demnitate. Fără îndoială că privită sub acest aspect Germania întreagă, se înfăţişează astăzi ca o tară demnă. Aşi spune chiar că Germanul tine cu orice pret să fie demn, are o grije excesivă de a masca suferinţa şi nevoia.
Deaceea, e foarte greu să-ti dai seama de adevărata stare de lucruri din Germania, numai după aspectul exterior al vieţii berlineze. Se prea poate ca starea economică a noului Reich să fie foarte gravă, ca echilibristica pe care o face dictatorul financiar, Dr. Schacht, să devie din zi în zi o mai periculoasă acrobaţie. Mizeria însă nu se întâlneşte nicăeri. Eu cel puţin n'am întâlnit-o. Este adevărat că n'am căutat-o. Dar este oricum surprinzător că nu mi-a eşit în drum, mardară şi sdrentăroasă, ca în alte tări. Pretutindeni, pe stradă, în tren, în metropolitan, în tramwae, în parcuri, în cafenele şi în restaurante, în gări şi în arene sportive, nu întâlneşti sdreanta mizeriei. Nimeni nu suspină şi nu se vaită impotriva regimului, cu toate că nu e poate toată lumea multumită. Cerşetoria a fost stârpită şi ea de Hitler. Numai invalizii orbi au voe să stea la un colt de stradă, întovărăşiţi de un câine care îi conduce. Numai lor li este îngăduit să primească pomană. Ei însă nu o cer. Li se dă din spirit de disciplină naţională. Există apoi nenumărate loterii şi colecte pentru şomeuri. Ele sunt toate sub controlul partidului national-socialist şi lumea plăteşte acest impozit întâmplător din acelaş spirit de datorie cetăţenească.
Ceeace mă face să cred că sărăcia nu e atât de mare în Germania, sînt deplasările continue ale orăşenilor spre localităţile de vară şi de sport. Nu cxed să existe în vre-o tară din lume, o circulaţie mai intensă şi o deplasare mai pronunţată a populaţiei dinfr'un loc într'altul, ca în Germania. Neamţul a fost decând lumea un pasionat călător. Dorul de ducă l-a caracterizat din vechime, iar în trecut un tânăr din orice clasă socială, meseriaş sau cărturar, nu se socotea cu educaţia încheiată dacă nu-şi încorona studiile cu o călătorie. Astăzi graniţele germane au fost închise pentru Germani, dar au fost larg deschise pentru străini. Ministerul Propagandei, întemeiat de Hitler, în fruntea căruia se găseşte un literat cu fantezie, Dr. Goebbels, nu are altă grije decât să pue la cala festivităţi naţionale, sportive şi militare, în toate centrele germane, pentru a deplasa în fiecare Duminică, populaţiile către localitatea festivă. Cu acest prilej nu circulă numai trenurile, dar circulă şi banul şi în fiecare zi de sărbătoare se revarsă asupra fericitei localităţi alese pentru spectacolul popular, zecile de mii de mărci ale excursioniştilor entusiasmati.
Este deci lucru firesc ca văzând Germania sub acest aspect, să ai impresia că trăeşti într o ţară îndestulătoare. In tot cazul dacă în Germania nu este mizerie haotică, este pe alocuri o sărăcie disciplinată, la a cărei mascare şi îndulcire contribue voinţa de fier a unei guvernări unitare şi întelegeiea filantropică a unui popor, care îşi ia dela gură pentru a servi colectivitatea. Lozinca zilei este astăzi la Berlin şi în întreaga Germanie: "Totul pentru colectivitate". Din prima zi a şederii mele la Berlin am avut impresia că individualismul anarhic a făcut loc unei colectivităţi disciplinate, care nu exclude totuşi individualitatea creatoare.
Ion San-Giorgiu
Fotografiile:
Cafe On Kurfurstendamm
Kurfurstendamm
Berlin 1
Berlin 2
Restaurant zum schwarzen Ferkel
Berlin-Tiergarten: 1938
Ecke Cafe Kranzler/ Unter den Linden (1936)
