Dupa cum scriam in zilele trecute, am gasit un teanc de reviste din 1938. Am scanat ce mi s-a parut interesant.
Chiar daca ce scrie mai jos nu este despre "Bucurestii de altadata", cred ca locul textului este pe acest blog - a fost scris de un roman, in 1938.
"Impresii din Germania lui Hitler" are 5 parti - revistele nu erau consecutive asa ca nu am "recuperat" decat 3 parti.
Azi incep cu prima parte. Fotografiile nu sunt din revista, sunt din diverse surse de pe net... Le pun doar pentru a "condimenta" putin textul. :) Scuzati si calitatea OCR-ului.
PREJUDECATI Sl PATIMI
„Elevons-nous avec for ce contre ceux qui ne peuvent envisager un rapprochement avec un pays, qu'- aux prix d'un iloignement avec un autre pays".
JuJes Romains.
Nu e vorba aici decât de niste simple impresii de calatorie. Cuvântul impresii e aici la locul lui. Caci dintr'o calatorie facuta în goana trenului sau a auto» mobilului, din vizite mai mult sau mai putin grabite prin oras, institutii, muzee si localuri publice si din fugarele viziuni, pe care ti le ofera iuteala vertiginoasa cu care se vede si se traeste astazi, nu se pot culege decât niste simple impresii.
Departe deci de mine gândul, de a strânge în paginile care vor urma judecati definitive asupra starilor actuale din Germania. Ar trebui un timp îndelungat, o munca migaloasa de statician si geniul unui mare dedectiv pentru a putea descoperi sub masca de demnitate nationala, în care s'a înfasurat Germania de la izbânda politica a lui Hitler, partea de suflet care plânge si partea de suflet care râde. Germania de astazi, si poate cea de totdeauna, este o tara care traeste îmbracata în uniforma. Si la propriu si la figurat. Cele trei feluri de uniforme pe care le întâlnesti în Germania lui Hitler : uniforma cenusie a Reichswehrului, uniforma cafenie si atât de frequenta a trupelor hitleriste 5. A., si uniforma neagra—impresionant de neagra—a trupelor S. S. sânt semnele exterioare ale unei exagerate demnitati si discipline nationaliste, care se înfatiseaza sub trei forme gradate. Sufleteste însa aproape unanimitatea poporului german poarta cu încapatânare si abnegatie'o singura uniforma: aceia a Germaniei care nu vrea sa moara si care se unifica cu brutalitate, pentru a înfatisa un singur spirit, o singura mentalitate si o singura si larga mândrie nationala.
Germania apare astfel calatorului într'un travestiu nationalist, care reprezinta coloritul optimist si satisfacut al unui popor ce si-a înfrânt înfrângerea si se cazneste sa cucereasca treptat prin tratative diplomatice, împrejurari norocoase, brutalitati nesângeroase, sau cbiar prin agresivitati rasboinice, ceeace a pierdut într'o mare catastrofa mondiala. Este deci foarte greu sa reconstitui din fragmentare impresii adevarul asupra unui popor, pe care îl acopera mai mult bula, decât simpatia universala. Fara îndoiala ca pentru majoritatea lumii germanii au ramas un popor antipatic. Am spus germanii, nu germanul. Fiindca Germanul ca individ este, în majoritatea cazurilor, un caracter întreg, un suflet cald, iar ca prieten un om de toata isprava si un bun tovaras. Germanul întelege ca nimeni altul prietenia, (întreaga istorie a literaturii germane poate fi redusa la un cult al prieteniei) ceeace este fara îndoiala un semn de superioritate. Privit însa ca larga colectivitate nationala, germanul este un popor suparator. El se socoteste chemat de destin spre a conduce omenirea. Crede fanatic în misiunea lui istorica si, atunci când e vorba de existenta lui nationala, e cel mai bun dintre burghezi si cel mai mecanic dintre muncitori de vine o fiara. Acest desacord care exista între individ si colectivitate si care, dela instituirea regimului national-socialist, creste întratât, încât subordoneaza cu desavârsire individul colectivitatii, este masca internationala cu care se înfatiseaza germanul lumii si care-l face temut si antipatic. Deaceea, nu ma mira când în calatoriile mele întâlnesc cu frequenta nedesmintita opinia ca germanul este un popor diferit de celelalte popoare, ca e lipsit de generozitate, neîntelegator fata de popoarele mici si feroce în setea lui de dominatie si cucerire.
Rasboiul mondial a lasat în urma-i o stare endemica de neliniste si indispozitie. Daca statele învingatoare nu si-au putut mistui victoria, Germania si-a suportat înfrângerea numai scrâsnind din dinti. Desigur, ca ceeace este mai greu într'o conflagratie ca aceea care s a încheiat cu naruirile din 1918, este lichidarea rasboiului. Lumea nu poate trai la infinit împartita în învinsi si învingatori. Mai ales când învinsul a fost agre» sorul si când învingerea l-a dus pe pragul exterminarii nationale. O Europa împartita în tari învinse si învingatoare, este dupa parerea mea, gata în orice clipa de a redeveni teatrul unui nou rasboiu. Atât orgoliul învingatorului, cât si umilinta învinsului sunt cauze permanente de atâtare la rasboiu.
In aceasta lupta surda ce se da de cincisprezece ani între învingatorii, cari se tem de reînvierea învinsului, si între învinsul care nu vrea sa moara, s'a format treptat o noua Germanie, aceea pe care o conduce astazi cu procura semnata de 90% din populatia germana, fanaticul si iluminatul Adolf Hitler.
Germania aceasta, esita din tragica mostenire a rasboiului, este socotita de majoritatea lumii civilizate ca o permanenta amenintare. Nu e deci de mirare, ca în ce priveste poporul german si guvernarea national-socialista, s'a format încetul cu încetul, o pânza întreaga de suspiciuni, inexactitati, prejudecati si patimase învinuiri, care se înalta ca un zid despartitor între Germa» nia si tot restul lumii.
Cu toata propaganda organizata de regimul national-socialist si cu toate ca noul Reich a deschis porti largi si primitoare calatorilor din toate tarile, imaginea sub care e vazut cel de al treilea Reich este a unei vaste uzine militare si rasboinice, care se pregateste sa arunce Europa în aier. Patima precum se stie creiaza prejudecati; iar prejudecatile împiedica o recunoastere sincera si temeinica a adevarului. Numai o simpla calatorie în Germania este socotita de adversarii ei ca o pactizare criminala a calatorului cu national-socialismul. A recunoaste însa în Germania de astazi, un alt suflet decât sufletul revansei si al tiraniei barbare, înseamna a te situa deadreptul în rândurile dusmanilor Europei.
Putini sunt aceia cari au îndrasnit sa înfrunte ostilitatea unor astfel de prejudecati. Printre ei întâlnim însa pe unul dintre marii francezi si dintre reprezen» tantii tipici ai spiritului galic, Jules Romains. Acest scriitor de mare talent si de ascutita patrundere ideologica a socotit ca e mai bine, decât sa judece Germania dupa telegramele oficiale ale agentiilor telegrafice, sa ia toiagul calatoriei ca sa cerceteze starea de spirit a poporului german la fata locului si sa aiba un schimb de vederi cu Fuhrer-ul si colaboratorii sai. Jules Romains a strâns într'o carte, care a fost tradusa curând în limba germana, conferintele si interwievurile sale privitoare la noul Reich.
Jules Romains a ajuns la convingerea ca pacea Europei nu poate fi asigurata, decât stând de vorba cavalereste cu noua Germanie. Si pentru a putea sta de vorba, cu cuget curat si cu mintea limpezita de prejudecati, e nevoe sa cunosti de aproape si temeinic Germania lui Adolf Hitler. Este o copilarie - Jules Romain a afirmat-o în diferite rânduri - sa judeci un popor si o tara dupa informatiile tendentioase pe cari ti le ofera marea batalie a ziarelor europene si dupa prejudecatile pe care le creiaza o ostilitate preconceputa si prelungita peste masura.
Este însa tot atât de gresit sa-ti formezi o ideie artificiala despre o revolutie nationala, citind nenumaratele opere de propaganda ale revolutionarilor, sau ale doctrinarilor si initiatorilor. In Germania s'a tiparit si se tipareste enorm. Propaganda scrisa a national-socialismului constitue un eveniment grafic si intelectual fara precedent în istoria scrisului omenesc. Trebue sa recunosc, ca citind aproape o suta de volume din ceea ce intelectualitatea national-socialista a oferit lumii ca fundament spiritual al revolutiei germane, nu mi-am putut face o idee clara despre ceeace este de fapt renasterea germana a celui de al treilea Reich ).
Numai luând contact direct cu tara si cu poporul, patrunzând în toate straturile sociale si încercând sa demasc ceeace este masca patriotica de ceeace este realitate nationala mi-am putut face o imagine aproximativa si aceasta a Germaniei lui Adolf Hitler. Mai ales noi Românii cari dupa cum spunea Take Ionescu facem rasboi alaturi de Franta si colaboram în timp de pace cu Germania, trebue sa cunoastem adevarul asupra revolutiei national» socialiste. Fiindca numai cunoscând adevarata situatie a poporului german de astazi si felul cum el este cârmuit, vom putea tempera, pe de o parte zelul imitatorilor hitleristi de la noi, iar pe de alta patima si prejudecatile detractorilor sai.
Fenomenul german preocupa astazi întreaga spiritualitate europeana. Precum e firesc, el preocupa si spiritele dela noi. De aceea am socotit ca raspunderea pe care o am ca reprezentant al culturii germane în România îmi impune sa lamuresc cu slabele puteri ce-mi stau la îndemâna si cu modestele cunostiinte ce le-am adunat într'o calatorie de trei saptamâni, aceasta problema atât de actuala si de nelinistitoare tot odata.
In paginile ce vor urma voiu aduna laolalta impresiile si gândurile provocate de contactul cu noul Reich national-socialist.
ION SAN-GIORGIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu