DE ANUL NOU (Ovidiu Zotta)

DE ANUL NOU

- Cine e? întrebă profesorul, deschizînd uşa.
- Bună seara, la mulţi ani! Nu mă recunoasteti? Nu se vede? Sint Mos Gerilă! Barbă lungă am, şubă am, desagă cu daruri am. Clasic! Oi fi eu cam mărunţel, dar statura nu e lucrul cel mai important. De ce vă miraţi? Mos Gerilă vine la toată lumea, deci şi la profesori! Uf, cald mai poate să-mi fie cu barba asta! Sînt sigur că mă intelegeti cel mai bine, fiindcă şi dumneavoastră aţi fost Moş Gerilă la pomul de iarnă al şcolii.
Trei ore aţi stat pe scenă şi aţi oferit daruri fiecărui elev discutind cu el.
Da’ ce mult şi mai ales ce frumos aţi discutat!

Cu Merişor Radu aţi discutat despre... dar despre ce n-ati discutat!
Despre o mulţime de lucruri pe care băiatul ăsta le face pe dos! E un zapacit suta la sută, dar dumneavoastră aţi fost tare delicat, nu i-ati mai facut nici o observaţie, dimpotrivă, i-aţi dat lui Merişor pachetul cu cartea Istoria automobilului şi bomboane! Eu nu mi-as fi... vreau să zic, eu nu i-aş fi dat lui Merisor aşa ceva! Nu i-as fi dat nimic.
Dar dumneavoastră ati fost un Moş Gerilă excepţional de înţelegător aşa ca este normal să se găsească un alt Moş Gerilă care, la rîndul lui, sa vă bucure pe dumneavoastra. Eu sint ăsta!

Ia spuneti-mi acum: ce faptă bună aţi făcut în ultimul timp?
A, sînteţi modest! Lăsati că ştiu eu şi singur, sînt Moş Gerilă, nu?
Si Moş Gerilă trebuie să fie informat. Ia să dau şi un exemplu: înainte de teze, ne-aţi... adică i-aţi ajutat pe o grămadă de elevi să recapituleze la matematică. Zece zile la rînd, înainte de ore. Cu Ionel, cu Sanda, cu Victor.
Eraţi obosit, dar întotdeauna i-ati aşteptat în cabinetul de matematică.
Pe Victor, în ziua cind n-a vrut să vină, l-aţi căutat la patinoar şi l-aţi urcat cu patinele în picioare in maşină şi l-aţi adus la şcoală şi uite aşa Victor a luat după două săptămîni 8 la teză şi nici ceilalţi nu s-au mai făcut de rîs. Sanda a luat 9, dar pentru isprava ei a primit de la Moş Gerilă un casetofon - e vor ba de alt Moş Gerilă, cel care vine la domiciliu. E meritul ei, dar dacă ne gindim cum învăţa inainte... dumneavoastră aţi observat că ii place teatrul şi aţi insistat să i se dea rolul acela de inventatoare. L-a jucat şi toţi am ris... adică nu eu, că eu sînt Moş Gerilă! au rîs alţii ştiind ce rău învăţa. Da, dar Sanda acum umblă să inventeze ceva şi în realitate, nu doar în piesă! Nu e prea indeminatică, dar o ajut... adică nu eu, ci Merişor, că nici el nu-i mai breaz, dar oricum, are o inimă bună, nu? Aşa că Merişor, care a învăţat de la dumneavoastră că omul e obligat să fie săritor la nevoie, s-a gîndit că e momentul să intervină cum o putea. Vrea şi el să se remarce. Daţi-i o şansă! Că e băiat bun, vă spun eu...

Aşa că eu, în calitate de Moş Gerilă, vă fac cadou această fotografie inrămată. In ziua aceea din octombrie, nu? Victor simţise ceva şi luase un aparat de la cercul foto. A prins, pe ascuns, exact clipa în care tovarăşul director a venit furios la noi şi-a spus că sintem cea mai rea clasă din şcoală. Dumneavoastră v-aţi supărat şi-aţi zis că nu sînteţi de acord şi că ne luaţi pe garanţia dumneavoastră! Ştiţi cum arătaţi în momentul acela? Mai tare ca un erou de serial TV! I-aţi spus cu glas tare directorului:
"EU răspund pentru FIECARE elev din ACEASTA clasă! Scurt!" Aşa aţi spus. Asta nu se uită! Victor ar fi vrut ca poza să fie color dar n-a avut film color. Sanda a sărit că o colo rea ză ea de mină, dar eu... adică Radu Merişor, că eu sînt Moş Gerilă! a spus că e mai bine să rămînă aşa: culoarea i-o vor da amintirile!

---------------
Sper ca v-a placut. :)
Lucrez la varianta Kindle a cartii - sunt la stadiul de corectura.
Lasati un mesaj aici daca o vreti. :)