Nu stiu daca mai discutam acum de "drepturile de autor", dar nu cred ca Ion Ratiu s-ar supara daca lumea ar afla gandurile lui... mai ales ca nu am mai vazut aceasta carte in librarii. Cand am sa o vad din nou in librarii, promit sa sterg totul de pe acest blog.
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlzTn3ti-S9FGHYUdf5GxzEygPeOd6eGRLoGZXAbDCs5503hIxZCxC8wsBdn1H2ek9r7s72g5afd8tUp7H8D6x1ESwMIypBVL7ty0PlKvOkZ-kGGcIQ6vKEfHYq05zcbLJtDKHfCnkgiI/s400/Ion+Ratiu+-+Romania+de+astazi.jpg)
"După aprecierea mai tuturor specialiştilor occidentali, în toamna 1944 P.C.R. număra circa 1.000 de membri... David Floyd, pe care l-am mai citat, scrie: „Este o certitudine că în România anului 1944 nu existau mai mult de 1.000 sau 2.000 de comunişti înregimentaţi". Iată şi o versiune anecdotică a acestei situaţii de fapt: după 23 august 1944, o delegaţie românească a sosit la Moscova pentru a semna acordul de armistiţiu. Reprezentanţii Partidului Comunist din componenţa ei au fost primiţi de Stalin într-o audienţă particulară. La un moment dat, se spune, gazda s-a interesat de numărul comuniştilor români. S-a făcut tăcere.
- 50.000? a întrebat Stailin.
Românii au lăsat capul în jos.
- 10.000? Nici un răspuns.
- Atunci 5.000! a izbucnit, iritat, dictatorul.
Cum nici de astă dată nimeni nu îndrăznea să spună ceva, Stalin a tranşat scurt:
- Nu face nimic, schimbăm noi lucrurile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu