"Se zice că fiind secetă în Moldova, holdele s-au uscat şi în anul următor oamenii nu mai aveau nici măcar sămânţă ca să semene, toată ţara fiind ameninţată de o foamete foarte mare. Toţi se tânguiau că vor pieri de foame.
Ştefan a chemat la el pe dregătorii lui şi le-a spus că sămânţă este destulă, şi să dea sfoară în ţară ca să iasă lumea la arat şi să are drumurile, pentru că aşa este porunca domnului. Mulţi şi-au închipuit ca domnul este bolnav, dar s-au supus de teamă să n-ajungă în faţa gâdelui pentru că au încălcat porunca domnească. Nu mare le-a fost mirarea tuturor când peste puţină vreme au văzut cum răsare un grâu frumos pe unde araseră ei.
Şi-au dat seama că acest grâu răsărise din boabele care au căzut pe drum din celălalt an şi abia atunci au cunoscut ei cît de mare este înţelepciunea domnului lor."
Manole Neagoe - PAGINI LEGENDARE DIN ISTORIA POPORULUI ROMÂN
EDITURA ION CREANGĂ Bucureşti, 1981
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu