Azi am plans...

Am aflat de pe blogul lui Piticu ca se relanseaza revista "Stiinta si Tehnica".
Stiu revista pentru ca batranul meu a avut si a colectionat multi ani revista asta. Daca poate crede cineva, am avut si numere din anii 40, 50, 60. Da, am avut numere din 1943, de exemplu. Numerele erau sortate pe ani si legate la o legatorie de carti, astfel incat colectia era reprezentata de niste "carti", cu anii embosati pe cotor.
Omul tinea mult la colectia lui, poate de asta legarea s-a facut in cel mai profesionist mod posibil, revistele erau cusute unele de altele, cu ata bagata in zona capselor, etc etc. Stiu ca era o treaba de calitate pentru ca am citit candva un manual despre legarea cartilor si ce era in biblioteca era facut "ca la carte".

Taica-meu a murit acum vreo 20 de ani (cand eu aveam 14 ani) si revistele au ramas in biblioteca familiei.

Azi citeam despre relansarea revistei, mi-am adus aminte (de fapt, nu am uitat niciodata) de colectia de acasa si am sunat-o pe maica-mea sa o intreb de ea.
Maica-mea mi-a spus ca le-a aruncat pentru ca, citez, "erau vechi, atrageau moliile si oricum nu se mai uita nimeni prin ele".
Acest lucru s-a intamplat in familia mea, in casa lui taica-miu, operatia a fost facuta de maica-mea, care cica l-a iubit (nu s-a recasatorit niciodata, nu a avut alt prieten barbat de cand a murit batranul).

Cand un om depune atata pasiune in a pastra o asemenea colectie, cum de exista urmasi de-ai lui, de aceeasi generatie chiar (!) care sa-si bata joc de munca lui?

Acum scriu pe blog pentru ca ma intreb: ce cacat facem noi, astia de "scormonim prin gunoaie" incercand sa pastram ceva din cacatul asta de identitate nationala, de a pastra ceve ce se poate numi "Român", "România"?
Mergem prin Roma si ne minunam cum au reusit unii sa pastreze ceva DOUA MII DE ANI, noi aruncam si distrugem lucruri (nu personale) imediat cum a murit posesorul lor?
Si partea cea mai trista este ca parintii mei nu au fost "prima generatie la oras", au fost a doua cel putin, adica si-au trait copilaria printre arhitectura romaneasca de calitate, au avut apa in casa, robineti de arama, tacamuri din alpaca (pentru ca nu erau chiar atat de bogati sa fie din argint pur), bunicul meu a fost preot in centrul Iasului.

Cum ar trebui sa gandesc si sa tratez in continuare trecutul, istoria, rahatul asta de blog?
Pentru ce puii mei sa continui sa sap printre "vechituri" cand acum imi dau seama ca asa e romanul - un rahat care arunca istorie la cos pentru ca "e veche"?

M-au impresionat multe articole de pe ART HISTORIA, azi a venit randul sa plang pentru ceva ce face propria-mi familie, de la care... macar de la maica-mea aveam pretentii!

Cum sa ma mai revolt cand vad case lasate in paragina pe Kiseleff sau pe Pache, langa Pro, cand jeguri din astea se intampla mult mai aproape de mine!?
Ce pretentii sa mai am de la urmasii celor care au trait in acele case, ce pretentii sa mai am de la guvernantii statului Roman, fara pic de pretuire pentru patrimoniul national?


fotografia este revista din iulie 1967, e luata de pe okazii. In biblioteca de acasa era colectia COMPLETA 1965 - 1989 + cativa ani, neconsecutivi, din 1945 pana in 1965 :(