Aer! Bulevarde! Lumină!

Ați băgat de seamă că mai toate oraşele vechi, neorganizate, au înfăţişare de moluscă?... Ele cresc diform, îşi întind câte un braţ molău, sau îşi sorb materia flască, după hazardul terenului şi porunca unui zmârc. Mii de ani de viaţă colectivă nu izbutesc să transforme acele aglomeraţii primitive într'o societate urbană cu moravurile şi nevoile unei civilizaţii omeneşti.
Cine a trecut prin Constantinopol numai o zi, îşi dă perfect seama de semnificaţia şi valoarea bulevardului într'un oraş mare. Cartierul Pera, deşi mai nou, deşi locuit de „venetici", deşi năpăstuit de administraţia turcă, are o înfăţişare civilizată numai mulţumită faptului că locuinţele au fost silite să se organizeze şi să se supue alinierii, pe o mare lungime a unei străzi cât un bulevard. Constantinopolul turcesc, dincolo de podul care leagă ţărmurile Cornului de aur e o îngrămădire de bordee, moschee şi case cu etajele de lemn aruncate unele peste altele, deşi locul are o istorie milenară şi a văzut armatele romane, grece şi veneţiene. „Străzile" sunt un fel de poteci bolovănoase care se strecoară pe după casele zăbrelite iar spaţiul se lărgeşte uneori, numai spre a îngădui unei cişmele să curgă.
Zidul de apărare al vechiului Bizanț și apeductul alcătuiesc singura liniecare ar fi putut da Constantinopolului o simetrie și o unitate, dacă... dacă dincolo de această linie n'ar începe Marea!...
Milano, e un vechi oraş, reşedinţa de odinioară a familiei Sforza şi celebru prin istoria lui artistică şi militară. Există un singur bulevard - făcut de Napoleon, dacă nu ne înşelăm, pe unde oştile lui au intrat în Oraş. (Şi azi se vorbeşte în Milano un dialect franco-milanez). Linia dreaptă a bulevardului e întreruptă brusc de o mare gradină circulară, prelungită cu cetatea Sforzesco, înconjurată încă de şanţul de apărare. Urmează apoi - ca la Constantinopol - un ghem de case şi stradele. Nu mai răsufli decât în faţa Domului ridicat din piatră dantelată, în jurul căruia e un spaţiu pătrat, excesiv de larg, ca o protestare violentă a oraşului înghesuit, De-aci înainte până ia capătul cellalt al oraşului, acelaş haos de case şi străzi inextricabile.
Se pare că unii milanezi cer stăruitor să se tae un bulevard larg care să pornească de la Dom în vale, ca o replică la bulevardul lui Napoleon. Vor fi auziţi?... Bulevardul se va tăia?.. Până atunci, Milano va rămâne tot un oraş de provincie, ca toată Scala muzicală şi marile industrii dela periferie.
Ne întrebăm ce sens ar avea Berlinul fără Unter den Linden? Ar putea exista Parisul fără admirabilul lui sistem de bulevarde - în cruce şi circulare - care a transformat vechile cartiere în fragmente organice ale unei mari fiinţe urbane, cu respiraţie şi circulaţie vaste, lesnicioase ?...
*
Aer! Bulevarde! Lumină!...
Oraşul eu case şi străzi e numai o capcană de accidente şi maladii. Fără bulevarde largi cari să tae oraşul în felii simetrice, locuitorii nu vor avea nici aer, nici lumină, nici posibilitate de mişcare: Se vor îmbâcsi, vor putrezi de-a'n picioarelea.
Bucureştii au avut un singur bulevard (Pake-Elisabeta) care tăia oraşul în două. Lipsea - lipseşte încă! - bulevardul care să tae oraşul în cruciş şi această funcţie a îndeplinit-o parţial Şoseaua Kisseleff şi... Calea Victoriei, nesigură ca o frânghie aruncată din Capul Podului până'n Dâmboviţa. Nu s'a găsit niciun Primar care să aibe curajul lui Pake şi să tae din 1900 „Bulevardul Victoriei". Şi astfel s'a creat paralel Bulevardul Take Ionescu-Brătianu, iar Calea Victoriei a fost lăsată în capriciile ei isterice...
D. Donescu va duce Bulevardul Brătianu prin furnicarul asfixiant al unor stradele mucegăite de mult, până'n Dâmboviţa, unde îl aşteaptă Bulevardul Regina Maria. E într'adevăr prima lucrare pe care trebuia s'o facă un nou primar general al Capitalei, şi-i admirăm instinctul.
Cei care-i aduc obiecţii şi vor să-i scoată înainte micile nemulţumiri locale să nu uite că d. Donescu nu construeşte numai un bulevard, dar dă Capitalei o arteră şi o zare la care avea dreptul de cel puțin două decenii!...
Fapta d-lui Donescu are si o valoare educativ-cetățenească: Viitorii candidati la primăria Municipiului nu vor mai îndrăsni să ceară voturile bucureștenilor, mai înainte de a făgădui un bulevard!

F. ADERCA

Articol din "Realitatea Ilustrată" nr. 399 / 16 septembrie 1934


Daca ar putea cineva sa identifice unde ultima fotografie din articol (pagina 2, stanga jos)... m-am uitat pe Google Street View si nu mi-am dat seama: mai exista acele cladiri?